Consultarea publică – de ce este bine să fim întrebați și ascultați?
Martie, 2022

Participarea cetățenilor, conform definiției date de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), presupune trei etape: informare, consultare și participare activă. Astfel, în ceea ce priveşte participarea publică, definiția OECD a propus trei nivele de ierarhizare, în funcţie de tipul de interacţiune dintre autoritatea publică şi cetăţean:
(1) Informarea este considerată prima „treaptă”. Aceasta presupune că procesul politicilor publice este suficient de transparent pentru ca cetăţenii să obţină informaţia necesară pentru a vedea în ce măsură guvernul îşi respectă promisiunile, pentru a fi capabili să analizeze ce se întâmplă în diverse sectoare de politică publică şi să evalueze consecinţele acestora asupra lor. Este o comunicare într-un singur sens, dinspre instituţie înspre public. În general, în cadrul regimurilor democratice, informarea cetăţenilor este normă (orientarea către cetațean).
(2) Consultarea este o a doua fază. Publicul reacţionează, din proprie iniţiativă sau la invitaţia instituţiei publice, la propunerile de soluţii alternative şi/sau decizii publice, iar reacţia publicului este luată în considerare de către instituţia publică în procesul de luare a deciziei finale. Este o comunicare în dublu sens, instituţia publică cerând şi publicul oferind informaţii pe o problemă dată. Invitaţiile la consultare sunt adresate prioritar grupurilor foarte bine organizate, incluzând grupuri de interes. În majoritatea ţărilor aceste grupuri bine organizate, incluzând sindicate, patronate, grupuri ale oamenilor de afaceri, au relaţii deja foarte bine stabilite cu guvernele, se informează sistematic şi participă în sectoarele de politică publică. Pentru sindicate şi patronate relaţia cu guvernul este stabilită, în majoritatea ţărilor, pe baze tripartite.
(3) Participarea activă reprezintă o etapă superioară, care permite cetăţenilor să devină parteneri în luarea deciziilor în politica publică. Este un dialog de pe poziţii de colaborare între instituţia publică şi public. Participarea activă presupune ca cetăţenii să fie implicaţi în fixarea obiectivelor de politică publică, să îşi poată exprima opinia lor în legătura cu diversele soluţii alternative, să propună strategii de implementare. Acest tip de participare este, la acest moment, destul de rar întâlnit. Din perspectiva OECD, participarea publică și, cu precădere, consultarea, este un instrument-cheie de a consolida transparența, eficiența și eficacitatea reglementărilor legale, îmbunătățind calitatea normelor și programelor, precum și reducând costurile asumate atât de guverne, cât și de cetățeni.
În documentele europene, procesul de consultare presupune că punctele de vedere cu privire la politicile publice ar trebui compilate, ca parte a procedurii oficiale, din partea indivizilor, ONG-urilor, etc., prin diverse instrumente precum întâlniri, audieri publice, focus grupuri, sondaje, chestionare și instrumente digitale. Autoritățile publice ar trebui să furnizeze în mod public feedback cu privire la rezultatul consultărilor, motivând deciziile finale.
Consultarea implică în mod automat dislogul: privit ca proces structurat, de durată și orientat spre rezultat, bazat pe un interes reciproc de a realiza un schimb de opinii între autoritățile publice, indivizi, ONG-uri și societatea civilă în general. Se pot stabili diverse platforme ca spațiu permanent de dialog și participare, platforme care pot include audieri publice periodice, forumuri publice, consilii consultative sau structuri similare.
Evident, fără consultare nu poate fi obținută implicarea activă. Aceasta se referă la oportunitățile pentru participarea civilă în procesele decizionale oferite de autoritățile publice indivizilor, ONG-urilor și societății civile în general care se extind dincolo de limitele celor 3 forme de participare anterior enumerate. Aici pot fi incluse grupuri de lucru sau comitete pentru co-elaborarea unor documente, pe baza unor criterii și procese transparente.
Evident, este nevoie să fie în mod clar făcute cunoscute publicului, într-un limbaj clar și concis: care sunt problemele examinate, care sunt mecanismele de consultare utilizate, alături de documentele relevante. Referitor la grupurile țintă şi la factorii interesaţi implicaţi (de exemplu, autorități locale, categorii de cetățeni din comunitățile marginalizate) trebuie placat de la premisa potrivit căreia, pentru o consultare echitabilă, trebuie asigurată oportunitatea ca toate părțile relevante să își exprime opiniile.
În România, deși există legislație care facilitează consultarea și participarea cetățenilor (informare adecvată și transparență, acces la informații de interes public, mecanisme de consultare legiferate), practica consultării este puțin accesată (de exemplu, situația în care primăria consultă cetețenii în legătură cu p problemă, școala solicită părinților un punct de vedere asupra unor opțiuni educaționale, a organizării unor activități etc.).
Așa cum am mai menționat, modalitățile de consultare sunt diverse (alegerea depinde de natura consultării, de grupul/ categoria consultată, de estimarea gradului în care instrumentul utilizat în consultare suscită interesul participanților din comunitate etc.).
Astfel, pot fi utilizate instrumente simple (informări, discuții, dezbateri, ședințe) sau complexe (chestionare, sondaje, focus-grupuri, forumuri de discuții moderate etc.).
Relevant este însă faptul că oamenii trebuie întrebați și ascultați. Dar ca să se ajungă până aici, ei trebuie să conștientizeze că este CĂȘTIGUL lor să participe la consultare, să fie activi și interesați. Responsabilitatea nu este numai a cetățenilor, ci și a instituțiilor care declanșează procesul de consultare. Consultarea nu trebuie să fie de formă (o „bifă” în agenda instituțională), ci REALĂ: aceasta însemnă întrebare, ascultare și integrarea opiniilor rezultate (din consultare) în decizia adoptată ulterior!

VICTOR BADOIU
Asociatia Atitudini si Alternative

*Prezentul articol se inscrie in seria activitatilor educationale dedicate ASIGURARII SUSTENABILITATII PROIECTULUI.