Decembrie 2021

Saracia poate fi definita din mai multe perspective, iar una dintre ele, de altfel limitativa ar fi perspectiva economica. In realitate insa, cercetatorii din acest domeniu sugereaza ca „sarac” inseamna mai mult decat lipsit de resurse materiale si sanatate, si accentueaza lipsa unor aspecte precum apartenenta sociala, identitatea culturala, respect, demnitate, informatii si educatie. Oamenii aflati in aceasta situatie, descriu o serie de dezavantaje interconectate care ii seaca de puterea de a merge mai departe: lipsa de materiale si imposibilitatea de a-si satisface nevoile primare (de hrana, de adapost si siguranta, financiare); izolare si singuratate; relatii nesanatoase cu ceilalti, inclusiv in interiorul familiei; insecuritate; vulnerabilitate; incredere in sine scazuta; neputinta, frustrare si furie. Saracia s-a dovedit a fi un proces dinamic, in cadrul caruia unele familii intra si ies, ciclic de-a lungul timpul, ceea ce rezulta intr-o saracie intermitenta, mai degraba decat o saracie persistenta. Cu toate acestea insa, impactul saraciei intermitente este similar cu cel al saraciei persistente, iar atunci cand o familie paraseste comunitatea saraca, nu inseamna ca dispar efectele negative de pana atunci.

Pe de alta parte, familiile sunt principalii agenti de socializare pentru copiii lor. Pe langa satisfacerea trebuintelor primare, cum ar fi hrana, adapost, si haine, familiile transmit valori culturale si educationale si ii ajuta pe cei mici sa se adapteze la cererile si oportunitatile societatii din care fac parte. Interactiunile timpurii parinte-copil faciliteaza invatarea proceselor reglatoare si includerea copiilor in societate intr-un ritm propriu familiei si culturii lor. Copiii crescuti in saracie se considera ca experimenteaza un pericol dublu. Pe de-o parte sunt expusi direct la riscul de imbolnavire atat in casa cat si in comunitate, stres familial si aglomeratie, lipsa stimularii psiho-sociale, resurse limitate si de cele mai multe ori experimenteaza consecinte mai grave ale aceste riscuri, decat copiii care provin din familii cu un nivel mediu sau superior. De asemenea, familiile sarace, tind sa traiasca in cartiere sarace, de cele mai multe ori caracterizate prin densitate inalta, criminalitate, si putine oportunitati de socializare elevata. Scolile din aceste zone sunt de regula sarace in fonduri, asaltate de probleme de comportament si cu cadre didactice nepregatite.
In general, saracia are efecte negative asupra copilului. De exemplu, copiii crescuti in saracie, risca sa devina subnutriti sau supraponderali, datorita insecuritatii hranei. Studiile arata ca, de multe ori, in familiile sarace parinti au (de regula) o educatie limitata, ceea ce reduce abilitatea lor de a oferi un mediu stimulant pentru copii. De asemenea, aceste familii obisnuiesc sa foloseasca un parenting agresiv, aspru, bazat pe control, astfel incat nu promoveaza dezvoltarea emotionala si intarirea competentei sociale.

Totodata, saracia a generat si caractere tari, a consolidat niste valori dezirabile social (cazul copiilor saraci care au reusit in viata, cazul geniilor sau a oamenilor remarcabili). Ca un castig secundar, este recunoscut faptul ca parintii care au atribute prosociale, cum ar fi onestitate, integritate, fiabilitate, transmit aceste valori catre copiii lor si astfel le ofera o protectie in fata saraciei. Invers, nu putine sunt exemplele in care copii bogati si rasfatati de soarta se rateaza (social, educational, comportamental-afectiv, chiar economic).
Nu inseamna insa ca saracia este un lucru de dorit pentru ca ar zidi caractere – conteaza mecanismele prin care aceata este invinsa (transformara din risc in oportunitate). Altfel, efectele saraciei pot fi resimtite la nivelul disfunctiilor familiale si au repercursiuni negative asupra copiilor. Concret, saracia si problemele financiare, pot conduce la stres familial cu un impact negativ asupra echilibrului emotional al parintilor si a sanatatii mentale a acestora, determinandu-le comportamentul si crescand sansele de a folosi masuri punitive si un parenting bazat pe control. Rezultatul sunt probleme in dezvoltarea si comportamentul copiilor. Cu alte cuvinte, familiile care sunt impovarate de stresul si presiunea saraciei, nu sunt disponibile pentru a satisface nevoile emotionale si cognitive ale copiilor lor.

In concluzie, saracia este in mod clar un factor de risc major pentru dezvoltarea copilului si reusita lui scolara, si se prea poate ca acest risc crescut in primii ani de viata sa continuie sa aiba efect chiar daca familia evadeaza din saracie. De aceea, dezvoltarea unor strategii de a reduce saracia este esentiala pentru dezvoltarea unor copii sanatosi iar pentru asta este importanta colaborarea dintre guvern, comunitate si familiile implicate. Este nevoie de programe de intervenitie menite sa imbogateasca mediul copiilor si sa aute familiile sa stabiliteasca modele de interactiuni pozitive care mai apoi sa fie mentinute pe perioada educatiei copilului. Practic, reducerea saraciei presupune o abordare ciclica care sa inceapa timpuriu, sa implice familia si pe cei apropiati si sa se concentreze pe procesele indirecte care fac legatura intre saracie, dezvoltarea copilului si reusitele sale scolare.

VICTOR BADOIU
Asociatia Atitudini si Alternative

*Prezentul articol se inscrie in seria activitatilor educationale dedicate ASIGURARII SUSTENABILITATII PROIECTULUI.