Se intră în vacanța de vară 2019 de la jumătatea lui Cireșar, iar de la sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie se bucură de vacanță și cei care au susținut examenele naționale, evaluarea națională pentru elevii clasei a VIII-a și bacalaureatul. Pe 9 septembrie elevii se vor întoarce la şcoală, pentru anul școlar 2019-2020, care va avea 35 de săptămâni şi va cuprinde semestrul I (9 septembrie - 20 decembrie 2019) şi semestrul al II-lea (13 ianuarie - 12 iunie 2020). Următoarele vacanţe ale elevilor din toate ciclurile de învățământ vor fi: cea de de iarnă,între 21 decembrie 2019 și 12 ianuarie 2020, de primăvară, 4 aprilie - 21 aprilie 2020și vacanţa de vară: 13 iunie - data din septembrie 2020 la care vor începe cursurile anului şcolar 2020 – 2021.Suplimentar, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar beneficiază de vacanţă în săptămâna 26 octombrie - 3 noiembrie 2019.

Am făcut inventarul vacanțelor următoare, nu chiar întâmplător. Asupra semnificațiilor termenului a cărui realitate o invocăm (VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánție s. f.] – Din fr. vacance, it. Vacanza, sursa: DEX '98 (1998)) nu vom insista în prezenta discuție, pentru că vrem doar să ne bucurăm de acest timp de odihnă, iar întrebarea din titlu se referă și la felul în care alegem petrecerea acestuia.

E vacanță sau .... e-vacanță?

Multă vreme,vacanța era, pentru copii, ocupată de ...plecări: la bunici, la țară, în tabără, cu părinții sau pur și simplu în curte sau în parc, alături de prietenii de joacă. Fizic, toți erau ocupați să alerge, să meargă, să inventeze jocuri, să facă variante noi pentru ochirea rațelor cu mingea (ce onoare să fii vânător în joc!) sau să apere un castel din pietre de loviturile de minge ale echipei atacatoare. La finalul activităților pe care azi le-am denumi de aer liber, toți părăseau rolul de atacatori și atacați și stăteau la povești până seara târziu, când mamele ieșite din bucătărie dădeau adunarea pentru cină. Rețetele erau simple și gustoase, pofta de mâncare era mare și bună, zahărul de pe gogoși nu devenise dușmanul personal, juliturile treceau repede și nimeni nu căuta invizibube pentru captarea atenției părinților. Vacanța era un timp de odihnă, dar și un spațiu- pomi, locuri liniștite, băltoace necălcate, în care toate deveneau ale copiilor, primeau altă viață și destinație și contribuiau, discret, la formarea sănătoasă a unui viitor adult.

Și acum e vacanță. Mai vezi copii pe străzi și ulițe, pe aleile parcurilor, atent supravegheați de privirea bonelor sau de luminile aplicațiilor. Telefoane sau tablete, acești prieteni ai copiilor le oferă lumea virtuală, colorată, cu muuulte jocuri și jucării. E-vacanța a început și ea, dar timpul de odihnă se petrece în fața ecranului. Nu vrem să definim ca bine sau rău, dar e de reflectat la transformarea vacanței clasice, fizice, reale, în vacanța care se petrece predominant virtual. Copilul de odinioară, care uita seara să intre în casă și venea fericit de la joacă, motivat uneori de umbra cuvântului jordie(JÓRDIE ~i f. Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificații și de frunze; nuia; vargă. /joardă + suf. ~ie, sursa: NODEX (2002)), rostit expresiv și cu intonație de mama, e înlocuit de versiunea lui cuminte și atentținătoareînmână a unui obiect care îl duce într-o lume paralelă, din care mama nu mai știe măsura scoaterii cu jordia invocată altădată. Device-ul a devenit un prieten care oferă jocuri pentru ochi și minte, cuprinzător, dar acaparator. Cursurile de parentingrulează alte concepte, părinții celor mici-mici află, iar unii chiar țin cont, că lumea virtuală trebuie dozată în lumea vieții defamilie, iar copiii sunt expuși dacă nu au supraveghere în fața monitoarelor. Nu, nu, nu ne întoarcem la iarba verde tribală, doar către semnalele că, întotdeauna, ce e mult strică și, zisă latineșteest modus in rebus, trebuie să fie o măsură în toate lucrurile, mai ales dacă e vorba despre sănătatea copiilor, nu doar despre vacanțele acestora.

Și, dacă pentru cei mici-mici există informare și semnale, ce e de făcut pentru adolescenții și tinerii care au crescut cu sau în lumea virtuală ca într-o lume firească, dar au deficit de atenție, tulburări de relaționare sau de empatie? Aceasta e zona de vârstă în care lucrătorii întru pedagogie ar trebui să acționeze. Există proiecte și activități, articole de experți, emisiuni, dar puțini copii ar fi învățat să scrie fără abecedar și Doamnă, iar floarea stingheră nu aduce primăvara. Ar trebui un timp al educării pentru sănătatea păstrată prin măsură- nu doar consumul excesiv de zahăr sau grăsimi dăunează, la fel e și cu acela de realitate virtuală, indiferent de calitatea de cel mai wow gadget, device sau ce mai e el. O sugestie ar fi ca opționalele de educație a sănătății din școală sau cursurile de TIC/ informatică din planurile-cadru să aibă capitole sau informații structurate referitoare și la durata de lucru sau de utilizare a dispozitivelor pentru a rămâne doar utile sau prietenoase și, prezentate sistemic și sistematizat, ar impune sau doar completa în educația oferită adolescenților și tinerilor. Jordia cuvântului și a recomandărilor pentru sănătatea personală ar trebui să aparțină școlii, care furnizează informație, dar trebuie să o completeze și cu valori, comportamente și atitudini. Comportamentul necesar binelui personal trebuie să se formeze în școală, mai ales într-o zonă în care părinții aleargă, adeseori, cu o viteză mai mică decât a copiilor lor. Conjugate, adunate și înapoi copiilor date, recomandările pentru folosirea moderată a virtualului trebuie scrise și rostite, cu intonație și expresiv, pentru conștientizare. Copiii de azi își vor trăi viața în realitatea imediată, nemijlocită, poate mai puțin colorată decât virtuala, dar provocatoare, în care ce e failedse repară mai greu. Pentru ei, poate chiar și cititori ai acestui articol, work-in-progress... ne dorim să știe limita realității virtuale și să trăiască mai mult în valorile lumii adevărate.

Ce avem de ales? Vacanță sau e-vacanță? Întrebarea nu e nouă și nu avem proprietatea asupra acesteia, dar un răspuns posibil și personal se poate strecura într-un spațiu care invită la a lucra în virtual, pe o platformă. L-ați aflat din cele citite?

Vacanța e timp de odihnă, de citit, de jucat, de alergat după fluturi. E-vacanța e bună și ea, ca timp pentru informare sau studiu, dar cu moderație și limite bune.

Orice vacanță ați alege, trăiți-o cu măsură și cu bine!

Tatiana Ghiță