Februarie, 2022

Toți cei care visează la o țară frumoasă, trebuie sa știe ca nu o putem avea decât dacă toți copiii merg la școală și învață pentru a-și atinge potențialul!
Smiley, Ambasador Național pentru UNICEF în Romania

In termeni generali, incluziunea socială se referă la respectarea statutului și drepturilor tuturor oamenilor dintr-o societate, care trebuie să aibă oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia și de a se bucura de un tratament egal cu ceilalți.
Specific elevilor, merita mentionat faptul ca majoritatea studiilor din domeniul incluziunii scociale a copiilor arata ca ne aflam in fata unei provocari majore: practic, mulți copii sunt încă în afara școlii. Din acest motiv, lipsa accesului la educație incluzivă de calitate reduce dramatic șansele copiilor de a-și valorifica potențialul, de a deprinde abilități esențiale pentru viața lor și de a-și câștiga traiul ca adulți.
Pe de alta parte, deși situația copiilor din România s-a îmbunătățit constant în ultimii 30 de ani, provocările continuă să existe. Pentru prea mulți copii, accesul la educație de calitate este o provocare zilnică, din cauza unor factori ca sărăcia, discriminarea sau lipsa de sprijin din partea părinților și a comunității.
Un raport recent elaborat de UNICEF România arata că:
• Aproape 400.000 de copii nu merg la școală;
• Doar 4 din 5 copii termină clasa a VIII-a și doar 7 din 10 finalizează liceul sau școala profesională;
• 1 din 4 copii romi învață în clase segregate;
• Mulți copii cu dizabilități nu merg la școală - șansele lor de a finaliza învățământul obligatoriu sunt mai mici decât ale colegilor lor;
• 4 din 10 elevi cu vârsta de 15 ani au dificultăți în a înțelege textele pe care le citesc;
Mai mult decât atât, 1 din 5 adolescenți și tineri nu merge la școală, nu urmează o formare profesională sau alte tipuri de formare și, prin urmare, nu își poate găsi un loc de muncă.
Aceste statistici nu apar peste noapte. Ele se extind cu fiecare copil care nu merge la grădiniță, cu fiecare oră la care copiii nu participă. Pentru mulți școala este prea departe, familiile lor se luptă cu sărăcia sau au nevoie ca ei să rămână acasă pentru a avea grijă de frații lor. Unii copii se simt discriminați sau excluși de către profesori sau colegii de clasă. Mulți părinți au rețineri în interacțiunea cu profesorii și cadrele didactice în general, iar alții consideră că educația nu este importantă.
Copiii cei mai expuși riscului de abandon școlar provin din medii rurale, din familii sărace, din comunități de romi sau au o dizabilitate. Rata abandonului școlar este de trei ori mai mare în zonele rurale decât în cele urbane. Copiii romi au o probabilitate de șase ori mai mică decât alți copii să finalizeze învățământul secundar. Cu cât abandonează școala mai devreme un copil, cu atât îi va fi mai greu ca adult să își găsească un loc de muncă, să aibă ce pune pe masă și să își trimită copiii la școală. Acest lucru permite perpetuarea sărăciei din generație în generație.

In efortul de integrare in mediul educational, masurile de incluziune sociala (cu accent pe educatie – acces si participare) sunt primordiale. Pentru copii, efectele negative generate de un trai în sărăcie sau excluziune socială pot dura o viață întreagă, motiv pentru care este imperios necesar se se acționeze rapid, în condițiile în care criza financiară și socială continuă să expună riscului sărăciei un număr din ce în ce mai mare de copii și familii.
Câteva concluzii relevante:
(1) Copiii care beneficiază de servicii de educație și îngrijire timpurie, înainte de învățământul obligatoriu, prezintă în general mai puține riscuri de abandon școlar și mai multe șanse de a obține calificările necesare pentru a avea acces la locuri de muncă mai bune și a câștiga salarii mai mari ca adulți.
(2) Pe de altă parte, oportunitățile reduse de educație conduc, în cele mai multe cazuri, la un nivel scăzut de bunăstare pentru familii și copii, având potențialul de a perpetua dezavantajul la generațiile următoare.
(3) Inegalitatea nu este doar o cauză principală a sărăciei, ci și o consecință a acesteia. Copiii care se nasc în zonele dezavantajate economic și social, copiii cu dizabilități, copiii care provin din familii cu trecut de migrație sau cei aparținând minorităților sunt mult mai expuși riscului de a-și începe viața în dezavantaj.
(4) Efectele sărăciei și excluziunii sociale nu se manifestă doar pe termen scurt. Dimpotrivă, acestea pot dura o viață întreagă și pot fi transmise generațiilor viitoare.

VICTOR BADOIU
Asociatia Atitudini si Alternative

*Prezentul articol se inscrie in seria activitatilor educationale dedicate ASIGURARII SUSTENABILITATII PROIECTULUI.