Decembrie, 2021

O definiție „de manual” a Bullying-ullui ar reprezenta un demers care, mai degrabă, ar îngreuna înțelegerea. Mai degrabă, este recomandabil alăturaea unor termeni/ caracteristici. Prin urmare, prin bullying trebuie să asociem cuvinte precum: comportamentul agresiv, tachinarea, izolarea, răspândirea de zvonuri false
Câteva exemple pot fi utile în completarea acestor înțelesuri: Astfel, expresii precum:
” Pleacă de aici!!, Cu tine nu ne jucăm/ cu tine nu vorbim!”,
” Ha-ha-ha, ce urât este desenul tău!”, „Dacă o chemi și pe ea, eu nu vin!”,”
Adu-i și lui I. ceva să nu ne mai bată!”.
sunt exemple de expresii pe care le auzim des și care țin de acest nou cuvânt ce poartă numele de bullying.
Provenit din englezescul „bully”(bătăuș, huligan), termenul de bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care este menit să provoace disconfort sau durere, implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, care se manifestă repetitiv. Practic, este un termen “umbrelă” care înglobează o serie de comportamente agresive prin intermediul cărora un copil încearcă să obţină unele beneficii cum ar fi: apreciere, valorizare, atenţie din partea celorlalţi colegi sau chiar o serie de bunuri. Se deosebeşte de celelalte tipuri de comportamente agresive (lovit, smuls, împins, înjurat) prin faptul că nu apare ca reacţie la anumite emoţii de disconfort (furie, tristeţe, etc).
În concluzie, bullying-ul reprezintă un comportament agresiv, intenționat, repetitiv care este menit să provoace disconfort sau durere.
Cele mai frecvente forme de bullying le vom prezenta tot sub forma unor exemple.
O primă formă este reprezentat de tachinare. De exemplu, atunci când un copil se adresează altuia, care poartă ochelari, cu prin cuvintele „aragaz cu patru ochi” (chiar și apelativul ochelarist a devenit peiorativ, ca o formă de jignire). Similar sunt utilizate cuvinte/ expresii precum „balenă” (pentru acei copii care au o greutate mai mare), „girafă” (pentru copiii mai înalţi, uneori peste medie), „sărac” (pentru acei copii proveniți din familii cu posibilităţi financiare mai reduse).
O altă formă este reprezentată de izolarea unui copil („Nu vorbiţi cu ea!”; „Nu ai ce căuta aici!”, „să nu mergi la joacă cu el/ ea”, “să nu stai în bancă cu el/ ea”), În fine, cea de-a treia formă, poate cea mai răspândită, este reprezentată de împrăştierea de zvonuri false (mai cunoscută sub denumirea de bârfă). Câteva exemple în acest sens: Am aflat despre X că te-a vorbit de rău/ am auzit de la cineva că X te-a vorbit de rău/ a „râs” de tine/ știu sigur că prietenia lui către tine este falsă etc.
În ceea ce privește dimensiunile fenomenului de bullying, trebuie știut, din start, că el nu se limitează la comportamente repetitive. Astfel, deosebim următoarele dimensiuni:

• bullying fizic, care include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, distrugerea / deposedarea de obiecte personale;
• bullying verbal, ce include (dar nu se limitează la) - comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut rasist;
• bullying social, adesea ascuns, greu de identificat / recunoscut, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică, care include comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa;
• cyberbullying, fie ascuns, fie evident - se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie. include comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, Facebook etc.).

O formă destul de frecventă de bullying verbal este reprezentată de amenințarea repetată, dar nematerializată: de exemplu, un copil este amenințat cu bătaia de către un al copil mai mare (poate fi și tânăr sau adult): amenințarea nu se materializează, dar frica, strecurată în mod repetat, induce o presiune psihologică constantă, victima fiind hărțuită. Și șantajul (probabil că mai rar utilizat), poate fi integrat în acest registru problematic.
Indiferent de formă și dimensiune de manifestare, relevant este însă faptul că, într-o situație de bullying, toți copiii sunt victime, adică:
- cel care suferă consecința directă a agresivității și
- cel care este autorul comportamentului violent, pe care l-a învățat cu siguranță fiind la rândul său martor sau victimă într-un alt context de viață cât și
- cel care asistă neputincios și învață (în mod eronat) că școala sau cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar cei puternici supraviețuiesc.

În concluzie, este foarte important să vorbim cu copiii despre acest fenomen (evident, pe înțelesul lor, utilizând exemplele, dar fără a face nominalizări de persoane), să-i sprijinim, să găsim și să învățăm metode de combatere a acestui comportament. Rolul familiei, dar mai ales al școlii, este esențial în combaterea acestui fenomen. Pe de altă parte, unele familii poate că nu înțeleg semnificația și implicațiile psiho-afective ale bullying-ului și, din acest motiv, mass media poate sprijini școala în înțelegrea socială a fenomenului, respectiv în prevenirea și combaterea lui.

VICTOR BADOIU
Asociatia Atitudini si Alternative

*Prezentul articol se inscrie in seria activitatilor educationale dedicate ASIGURARII SUSTENABILITATII PROIECTULUI.