Ianuarie, 2022

Atunci când analizam spectrul lar al politicilor sociale (fie ca vorbim de programe, proiecte, strategii, planuri de actiune etc.) intalnim dese referiri despre asa-numitele teme orizontale (egalitate de sanse, nediscriminare etc.); intr-un fel sau altul ele se regasec intr-o arie larga – aceea a valorilor comunitare. In locul unei apologii a teoriilor ce vizeaza dezvoltarea comunitara, preferam, mai direct, sa dam cateva exemple de valori comunitare: egalitate, nediscriminare, incluziune, toleranta, incredere, diversitate, participare civica, apartenenta/ afliere comunitara etc.
Intr-un fel sau altul, indiferent de caracterul si forma politicilor sociale, toate abordeaza (direct sau indirect/ total sau partial) aceste valori comunitare. Si este in regula sa se itample asta – pentru ca ele sunt (intrinsec) dezirabile social (adica sunt de dorit sa se intample intr-o societate care se vrea moderna, apropiata de oameni, proactiva). Ce se urmareste sa se faca in legatura cu aceste valori? Simplu: sa fie cunoscute, intelese, promovate, respectate, dar mai ales – integrate in dinamica sociale (adica practicate, nu numai instituite). Astfel se face trecerea esentiala de la regula (respectare) – la practica (aplicabilitate). Aici este insa marea provocare (exemplificata in cele ce urmeaza).
Cum ne asiguram ca aceste valori sunt promovate si cunoscute? Pentru argumentare, vom folosi exemplul unui proiect oarecare (care, in mod evident, vizeaza si teme orizontate, in sensul celor precizate la inceputul materialului). In acest caz (al proiectului) responsabilii integrati in implementarea unor teme orizontale nu trebuie doar sa declare ca s-a realizat implementarea – totul trebuie sa se sprijine pe dovezi. Astfel, diverse materiale, sub diverse forme, po constitui dovezi: de la un material video, la bannere, afise, pliante, liste de prezenta, prezentari etc. In diverse combinatii, ele nu reprezinta decat davada ca ceea ce s-a declarat, s-a si aplicat. Logica este simpla si nu are nevoie de o argumentatie suplimentara. Dar de unde stim ca ceea ce s-a aplicat a avut si efectul scontat/ previzionat, ca s-a produs o schimbare concreta (mentala, atitudinala, de comportament fata de unele categorii defavorizata/ fata de comunitate in general)? Pana la un punct, si aici putem vorbi de dovezi: discutii cu beneficiarii (formalizate in documente), chestionare de satisfactie, instrumente de consultare si de analiza a feedback-ului, instrumente complexe de analiza sau masurare a impactului etc. sunt suficiente? Uneori da, daca ele sunt realizate profesionist, fundamentate metodologic, respectiv daca ele colecteaza opiniile reale, nu cele conforme, dezirabile. La ce ne referim aici? Exista teorii ale conformismului social care spun cam acelasi lucru: uneori oamenii au tendinta sa ofera, in locul unui raspuns real la o intrebare (de genul – in ce masura va simtiti discriminat in comunitatea din care faceti parte?) un raspuns dezirabil – el reflectand ce se asteapta de la ei, la ce raspuns s-ar astepta altii de la cel intrebat (altii din comunitate, expertii din proiect, autoritatile locale etc.). daca persoana intrebata crede ca se asteapta de la el sa spuna ca nu se simte discriminat, el va afirma acest lucru – chiar daca realitatea este cu totul alta.... Aici este esenta conformismului social. Situatia poate si si inversata (sa afirme ca este puternic discriminat, chiar daca, in realitate, afirmatia anterioara este falsa). Cum diminuam conformismul social? Desi o eliminare totala este putin probabila, pot fi gasite modalitati de diminuare. Nu exista o reteta universal valabila, putem doar sugera cateva recomandari și criterii asociative: (a) calitate = instrumente adecvat construite, destinate colectarii opiniillor; (b) complementaritate = colectare din mai multe surse, care se valideaza una pe cealalta; (c) relevanta = nu numarul de instrumente aplicate este important, ci relevanta acestora (adresabilitate, sa raspunda corect si adecvat nevoilor identificate/ explorate). De exemplu, daca se culege opinia unui grup cu educatie precara, in locul unui chestionar complex, se poate aplica un interviu cu intrebari simple, dar relevante pentru problematica studiata/ vizata.
De altfel, relevanta este importanta nu numai in etapa de colectare a opiniilor despre electul masurilor (non-discriminare, de incluziune, de stimulare a participarii civice etc.). pana sa se ajunga la evaluarea impactului (prin opiniile colectate, de exemplu), valorile comunitare trebuie cunoscute, intelese si promovate. Nu poti promova ceva ce nu este inteles (unii termeni, precum nondiscriminare, incluziune, diversitate, activism civic, sunt greu de inteles pentru unele categorii defavorizate – mai ales daca aceste grupuri au o educatie precara sau nu au o formare educationala sociala). Dar inainte de a fi inteles, trebuie ca problema sa fie constientizata (fara constientizare, problema este ignorata, chair daca devine cunoscuta – adica se vorbeste despre ea). Numarul de pliante difuzate intr-o comunitate reprezinta un indicator al gradului de constientizare? Partial, numai in masura in care gradul de cunoatere este acoperit cantitativ. Dar este acest pliant citit de catre cei care l-au primit? Este inteles continutul? Acest continut, faciliteaza trecerea de la cunostere la constientizare? Constientizarea este un proces complex, in care cunoasterea are un rol relativ minor. Inseamna internalizare, asumare interioara, simtire, gandire si actiune ulterioara. Se bazeaza in primul rand pe un suport afectiv-emotional, apoi pe unul congnitiv, iar, la final, pe unul actional (constientizez, gandesc, actionez in consecinta).
Pe de alta parte, este plaintul cea mai adecvata modalitate de a tinge constientizarea? Oare discutiile libere nu ar fi mai adecvate (purtate pe intelesul participantilor, cu integrarea acestora din urma, evident)?. Complementar discutiilor pot fi aplicate si alte instrumente complementare analizei calitative (focus-grup, interviuri semi-structurate, brainstorming, dezbateri de grup etc.).
Prin urmare, toata discutie formalizata in titlul materialului (de la formalism la aplicabilitate) vizeaza nu atat un cumul de actiuni, ci aplicabiltatea acestora (ce ramane in urma actiunilor noastre). Pana la urma, asta e relevant! Sa lucram eficient, dar mai ales eficace. Pentru că eficiența însemnă a face lucrurile cum trebuie, iar eficacitatea = a face lucrurile care trebuie!

VICTOR BADOIU
Asociatia Atitudini si Alternative

*Prezentul articol se inscrie in seria activitatilor educationale dedicate ASIGURARII SUSTENABILITATII PROIECTULUI.