Noiembrie 2021

“A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relațiilor și a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educațional”.

Dardel Jaouadi, psiholog francez

Premise descriptive
În abordările moderne, școala nu mai este văzută ca o entitate izolată, necorelată cu câmpul social (instituții locale, familie, comunitate, cercuri de prieteni etc.) ci o parte integrantă a acestui camp. Prin urmare, școala influențează și este influențată, putând fi afectată de conflictele și neînțelegerile tipice unei societăți. Mai mult, școala trebuie văzută ca un forum al socializării și, cum violența face parte setul larg al manifestărilor sociale, mediul școlar poate deveni astfel un collector al tensiunilor – pe care le asimilează (devenind finalmente chiar un spaţiu de manifestare a violenţei).

Chestiunea violenței în școală nu este nouă și nu vizează numai spațiul institutional românesc, dar unele statistici remarcă faptul că în România fenomenul a căpătat cote alarmante (potrivit unui studio al Institutului de Științe Sociale, violenţa este prezentă în peste 75% dintre şcolile din România). Pe de altă parte, în contextul cultural şi politic European, se acceptă şi se promovează ideea că şcoala trebuie să fie un spaţiu privilegiat, caracterizat prin: siguranță, absențe conflictelor și al altor manifestări ale ale violenţei sociale.
Caracterizare, tipuri, forme, cauze, implicații

Din perspectiva formelor violenței școlare întâlnim: violența între elevi, violența elevilor față de profesori, violența profesorillor față de elevi, violența părinților în spatial școlii și violența în afara spațiului școlii.
Scurte caracterizări: Violența înte elevi este cea mai raspândită formăconflictuală dar și un fenomen generalizat în școli. Pe de altă parte, formele ușoare ale violenței (dispute, neînțelegeri, șicanări) sunt specific vârstei copilăriei (școalare).
Violența elevilor față de profesori (frecvent mediatizată în ultimii ani, atunci când au fost înregistrate manifestări), reprezintă practic comportamente neadecvate în raport cu statutul lor (absenteism școlar, fuga de la ore, indisciplină, ignorarea instrucțiunilor/ recomandărilor cadrelor didactice), agresiune verbală și nonverbală (refuzuri, ofense, ironi, gesturi inadecvate /chiar bscene) si violență gravă (injurii, jigniri, loviri, mergând, la extrem, până la agresiune fizică).

Violența profesorilor față de elevi – chiar dacă părerile sunt împărțite, nu se poate ignora faptul că această formă de violență este un fenomen prezent în scoală (evident, dificil de recunoscut de catre cadrele didactice). El se manifestă sub diferite forme, în ordinea frecvenței, ca: ironie/ sarcasm/ dispreț explicit; evaluare neobiectiva (nedreptate), agresiuni nonverbale, ignorare/neacordarea atenției, excludere de la ore, injurii, jigniri, violenta fizica (palme, tras de par, tras de urechi).
Violența părinților în spațiul școlii se manifestă față de profesori (cel mai frecvent) sau față de alți colegi ai copilului lor. Materializarea violenței îndreptate către cadrele didactice/ managementul școlar: amenintări cu reclamații către forurile de conducere/ îndrumare metodologică, inclusiv aducerea televiziunii, dar și țipete, discuții aprinse, ironii, chiar agresivitate fizica). Evident, părinții pot avea comportamente violente față de propriul copil, dar și față de colegii propriului copil.

În fine, violența în afara spațiului școlii se manifestă între elevi sau sunt provocate de alte persoane în jurul scolii (fosti elevi ai scolii, locuitori din zona, tineri din găști de cartier, elevi de la alte scoli, necunoscuti). Acest tip de violență poate avea manifestari diferite (furt, agresare verbala, nonverbala, tâlharie, agresare fizica, sexuală).

Cauze
Majoritaea studiilor dedicate temei de referință identifică 5 cauze majore ale violenței școlare.
O primă cauză este reprezentată de mediul familial; ne referim aici la mediul conflictual, familii dezorganizate sau monoparentale, lipsa de comunicare şi afecțiune, consum de alcool, lipsa unei minime exigențe sau educații parentale.
Cea de-a doua cauză este reprezentată de mediul social, mai exact de situația economică precară, inegalităţile sociale (inclusiv discriminare, excluziune socială).
Cea de-a treia cauză, specific pentru prezentarea noastră, este data de mediul școlar. În condițiile în care există un management defectuos al clasei de elevi şi al situaţiilor de criză, ignorarea sau tratarea preferenţială a elevilor, abuzuri sau măsuri disciplinare, o programă supraîncărcată – tensiunile acumulate pot genera manifestări ale violenței.
Penultima cauză este reprezentată de mediul contextual; ne referim aici la gaşca de prieteni (așa-numitul cerc de proximitate), dar și la schimbarea mediului (de exemplu, atunci când elevul se mută într-o altă școală – chiar și din aceeași localitate).
În fine, ultima cauză descrisă se referă la mediul individual. Acesta poate fi detaliat prin raportare la trăsăturile de personalitate, impulsivitate, teribilism, la tendința celor violenți de a căuta senzaţii, la consolidarea unei imagini de sine scăzute, la opoziţionism, instabilitate emoţională, la alte probleme specifice vârstei adolescenţei;

Tipologia conduitelor de violenţă în şcoală
Schematic, au fost identificate 8 tipuri de violență, reprezentate de:
1. agresiuni active fizice directe: de exemplu, lovirea unui coleg;
2. agresiuni active fizice indirecte: de exemplu, lovirea unui substituit al victimei (inclusiv a unui animal, a unui obiect etc.);
3. agresiuni active verbale directe: de exemplu, înjurii sau ameninţări/ provocări;
4. active verbale indirecte: de exemplu, calomnia sau bârfa;
5. agresiuni pasive fizice directe: de exemplu, împiedicarea producerii unui comportament al victimei violenței/ actului de violență (indiferent de forma de manifestare a violenței provocate);
6. agresiuni pasive fizice indirecte: de exemplu, refuzul de a realiza o sarcină, de a da curs unei rugăminţi/ recomandări);
7. agresiuni pasive verbale directe: cel mai simplu exemplu - refuzul de a vorbi (închiderea în sine, ca formă agresivă de protest);
8. agresiuni pasive verbale indirecte: de exemplu, negativism.
Evident, a vorbi despre violența școlară presupune analize complexe care depășesc cadrul acestui material. Reținem că, așa cum arată și studiile de specialitate, există o serie de factori de risc privind violența școlară: ei vizează cu precădere relațiile în familie/climatul familial, sarăcia, instabilitatea mediului în care se dezvolta copilul, personalitatea copilului, mass media, aspectele legislative, spiritul vremii si valorile promovate/confuzia valorilor, lipsa de toleranță în diferite aspect ale vietii sociale.

VICTOR BADOIU
Asociatia Atitudini si Alternative

*Prezentul articol se inscrie in seria activitatilor educationale dedicate ASIGURARII SUSTENABILITATII PROIECTULUI.